joi, 24 iunie 2010

vreau sa te doara!


Vreau sa te doara

Te parasesc. Maine sau chiar astazi caci e trecut de ora douăsprezece. Te părăsesc și nici măcar nu îți spun. Plec și nici măcar nu întorc capul să văd ce las în urmă. Te las să-mi duci dorul. Cinci zile în care te vei întreba dacă mai trăiesc sau nu. Sper să nu poți dormi noaptea, așa cum eu am făcut-o de multe ori. Sper ca o mie de întrebări și absolut niciun răspuns să-și facă aparția în capul tău așa cum și-au făcut apariția și la mine de atâtea ori. Acum nu-mi mai pasă la fel cum nici ție nu ți-a păsat de atâtea ori. Cinci zile de groază pentru tine, cinci zile minunate pentru mine. Și nu poți veni să-mi spui că nu va fi așa pentru că , fie că recunoști sau nu, am ajuns pe lista persoanelor de care își pasă. Nu mă poți scoate de acolo prea curând așa cum nici eu nu te-am putut scoate atâta amar de vreme. Și nici nu îmi doresc să mă scoți. Vreau să rămân acolo căt mai mult timp, să îți faci griji până nu știi la cine să apelezi ca să vezi dacă mai trăiesc ori ba, să te trezești în miez de noapte având coșmaruri, să vrei să spui cuiva că îți faci griji pentru mine și să nu ai cui. Să ții durerea în tine până te mănâncă de viu și intri în putrefacție. Vreau să te doară, cât mai tare, cât mai mult, acolo unde te doare cel mai tare. Și-apoi, după cinci zile să-ți dau un simplu telefon ca și cum zilele nu ar fi trecut și noi nu ne-am fi certat astăzi, să te chem la un suc și tu să vi. Și-atunci să mă vezi fericită și să nu știi de ce. Și-am să-ți ascund sursa fericirii mele de n-ai s-o găsești niciodată. Și iarăși te va durea. Și sper să te doară…așa cum m-a durut și pe mine în miezul atâtor nopți nedormite.

Și poate par rea și rece, ca de gheață, dar n-ai cum să înțelegi asta până nu mă vei pierde pentru totdeauna. Și încet-încet am început de ceva timp, prima oară când am renunțat amândoi și ne-am făcut că elefantul roz nu este în cameră, iar mai apoi când am început să tăiem din subiectele de discuție și mai nou de când eu m-am săturat de condițiile tale. Și de nu știi cum să mă păstrezi mă vei pierde. Și vreau să mă pierzi ca să își dai seama și ca să te doară.

Vreau să te doară în locul acela special numit suflet sau inimă, să simți un cuțit înfigându-se în centrul inimii și răsucindu-se încet în sensul acelor de ceasornic. Iar când te obișnuiești cu durerea sensul să devină trigonometric. Și invers, over and over again.

Vreau să te doară. Așa cum m-a durut și pe mine.

P.S. Știi că de ceva timp nu mă ma doare absolut nimic ?:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aripi larg deschise