miercuri, 18 august 2010


Sunt decât o fiinţă ce stă pe acelaşi scaun de ani întregi şi se învârte în cerc fără să realizeze că ajunge exact în acelaşi punct din care a pornit.

Nu înţeleg cum pornind de la tot ajung la nimic. Niciodată invers.
Autopsia doare pentru acei oameni cărora sufletul nu le-a murit,înţelegi,înţelegi,înţelegi?
Aici toţi înţelegem şi ne facem că plouă, e mai bine aşa.
Nu mai ştiu să scriu.Am trăit poate prea multe.
Scuză-mi abandonul dar eu mă retrag în ale somnului.
O plapumă nu-mi cere socoteală,mă încălzeşte, mă ascultă şi tace. Vezi de ce nu mai prefer oamenii?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aripi larg deschise