tristete

Nu te nasti cu ura sadita in suflet ci ti se face cunostinta cu ea. Astazi amintirile dor mai mult decat prezentul. Ma lovesc de indoieli. Ma apasa remuscari si intrebarea “dar daca…?”. Vin raspunsuri dubioase “desigur…poate ca…”. Astazi m-am pierdut intr-un vis. Si m-a trezit un suspin de copil speriat…era sufletul meu...Poate maine...

Mereu m-am intrebat de ce ingerii sunt mereu singuri… se pare ca o pereche de aripi mai mult te indeparteaza de ceilalti decat te apropie… nu m-am lamurit inca daca e vorba de o alegere in a fi inger… oricum, de-ar fi asa, ce nebuni sunt ingerii daca imbratiseaza de bunavoie singuratatea… cred ca ingerii sunt incapabili sa fie iubiti in afara momentelor cand se opresc pentru a face bine cuiva… poate ca de-asta si sunt atat de buni… sa fie generosi este, cred eu, singura lor sansa de a avea compania cuiva… e drept, doar pentru scurta vreme, pana ce-si consuma gesturile…
avantajul zborului devine dezavantajul singuratatii… bucuria de a ajuta pe cineva devine tristetea de a nu primi nimic… placerea de a iubi devine durerea de a nu fi iubit niciodata…la ce bun sa poti cuprinde cerul cu zborul tau, daca nu poti fi niciodata imbratisat de oameni