doar adevarul

Eu prefer adevărul înainte de toate. Întotdeauna. Prefer să mi se spună verde-n față decât să fiu mințită frumos.

De-aia am și o mică problemă cu spunerea adevărului în anumite situații. Cele nasoale, ca să fiu mai explicită. Înțeleg că e de bun simț și face parte din natura umană să consolezi omul în momentele grele, dar nu văd de ce trebuie să recurgem la minciuni de genul ” totul va fi bine! ” . Nu domne’ , nu tot timpul va fi bine.Vreau să aud “E de căcat, învață să trăiești cu asta! ” . Există situații când ceva nu se mai poate repara, când efectiv trebuie să acceptăm acel rahat așa cum e și să ne resămnăm că nimic nu va schimba rahatul. M-am săturat să aud vorbe de consolare când până și eu am acceptat anumite situații. Nu mai vreau să-mi coloreze cineva viitorul cu roz și mov când eu știu că nu pot trece de la alb-negru la milioane de culori pastelate. Nu mai vreau să aud că “va veni și soarele pe strada ta” , n-o să vină. Mi-am făcut-o cu mâna mea, am acceptat că nu se poate schimba nimic, lăsați-mă să trăiesc în mizeria mea. Nu mai vreau să aud că îmi voi întâlni bărbatul visurilor mele dacă nu îl caut, căci va veni el singur. Vreau să-l caut, cu toate că știu că nu îl voi găsi, dar lăsați-mă să îl caut. Nu mai vreau să aud ” Ești o fată inteligentă, deșteaptă, draguță. Nu mai fi panicată de ce se va întâmpla când termini facultatea. Te vei descurca bine.“. N-o să mă descurc și vreau să aud că e greu în viață, că e greu să își găsești un job bine plătit. M-am săturat de ” Las’ că voi aștia de la medicina aveți job-ul asigurat.“. Nu e deloc așa și m-am săturat să aud asta!

Vreau adevăr în viața mea , cer prea mult?!