sleepy head

gandesc?SERIOS?imi permit sa visez?NU SE POATE!o lume in care cugetul te tine prizonier al realitatii absurde, din care nu izbutesti sa evadezi nici macar in orizonturile propriei imaginatii…atat de marginite de mediocritatea starii de “a exista, fara a trai”…scriu?de ce? sand scrisul…este cel ce imi materializeaza pana si cele mai ascunse ganduri, creaza cele mai cumplite cosmaruri in alb si negru…nici macar o nuanta de gri care sa echilibreze haosul…oh, nu…visele-mi sunt in alb si negru.de ce?si totusi scriu, ca un reflex, ca un raspuns murmurat parintelui ce urla cu mana ridicata…eu scriu.incerc sa adun durerea cuvintelor si sa o transpun in sange de litere…si plang cu lacrima cuvantului izvorat dintr-o imaginatie prea seaca…prea absorbita de nimicurile ce inunda firea, izgonind frumosul, izgonand uratenia superba a minciunii, a luciditatii, a ratiunii. facand loc inconstientei ce se raspandeste precum cancerul in trupul batranei ce-si asteapta sfarsitul.un cancer al existentei lipsite de a trai.ma tem?ma tem de rutina, ma tem de singuratate dar si de oameni. ma tem de lumina ce ma orbeste dar ma tem sa o sting…nu vreau intuneric insa ma inghite din ce in ce mai mult, tot mai mult, pe zi ce trece mai mult intuneric.de ce sa gandesc, sa visez si sa scriu? pentru ca apoi sa ma tem?respir ignoranta si prostie la orice pas.vad lumea asa cum este ea..asa cum cineva a dezgolit-o de superba-i masca si aratata in toata cruzimea dezgustatoare a adevarului ce ma inconjoara.vad o lume innecata in propria mizerie…vad o lume atat de absorbita de imagini si vorbe sterile, si totusi se reproduce in ciuda sterilitatii ce urla din spatele plictiselii fiecaruia dintre noi…plictisiti. Suntem plictisiti de viata, plictisiti de supravieturire, plictisiti de gandul mortii ce suna zilnic la usi ca un mesager aducand scrisorile nimanui…si totusi suna….ne face sa ne gandim ca poate exista acel cineva…cand pentru noi nu exista nimeni, in..nimic.visam ca niste prosti…ne dorim, avem incredere in acel ceva ce ne va implini toate visele cu conditia “sa fim cuminti”…ni se impun..moralitate.decenta.obedienta.toleranta.ni se ofera umilinta infasurata in hartie frumos colorata, ori intr-o cutie mare, de cadou…dar tot umilinta ei.observam noi oare asta?ce mai conteaza, din moment ce ni s-a dat ceva, fara ca noi sa miscam un deget in acest sens? si ce daca e o palma peste fata, ce daca e vorba de umilinta pana in varful degetelor…ce daca e o punga cu rahat?natura noastra este sa primim…si mai mult, sa fim recunoscatori pentru fiecare gest sterp de amabilitate prefacuta manifestat de cei din jur…si ce ma dezgusta este ca TOTI juram sa nu comitem aceleasi greseli, sa nu dam dovada de aceeasi lipsa de judecata…si toti uitam de promisiunile facute.incalcam promisiuni si juraminte cu usurinta cu care ne stergem la fund.in fond, asta facem cu oamenii carora le-am promis lucruri pe care apoi nu le respectam. si cine sa ne judece? NIMENI. ramanem cu o pata pe constiinta, in eventualitatea in care nu a ramas doar un element al memorie…“cunosc ura ta. am exploatat-o pana la epuizare”, mi-a spus cineva…ce inseamna epuizarea? ce poate merge mai departe decat depresia ca mod de viata, decat somnul linistit ca o amintire, decat rasul ca un act social si atat? ce poate fi mai epuizabil decat fericirea, decat integritatea spirituala iar daca acestea nu mai exista, ce mai am de epuizat pentru a ma elibera de ura?“vom ramane mereu prieteni.” “n-am sa plec de langa tine, orice ar fi.” “am sa raman mereu langa tine.”, mi-a zis…si a plecat. si nu mai suntem prieteni, nu-l mai am…nici nu stiu daca l-am avut vreodata… si traiesc cu acest gand, in noptile in care nu pot dormi si caut raspunsuri, nu e nimeni care sa-mi vina cu un raspuns zecilor de pagini de intrebari din mintea mea….nimeni care sa-mi motiveze gestul lui, nimeni care sa-mi spuna ca va fi mai bine. nimeni care sa-mi ia pastilele din mana sau sa-mi dea o amarata de palma sa ma trezesc.dorm. cu totii dormim…cui sa-i cer sa il trezeasca?sau pe mine…sa-mi spuna cineva ca visez si am sa cred fara cea mai mica indoiala ca totul e un cosmar.insa ce faci cand traiesti unul?cand n-ai cum sa te trezesti?sa dormi vesnic…